​

„Să presupunem că v-aș spune că a fost odată o planetă fără școli și fără profesori, unde studiul ar fi o noțiune necunoscută, dar în care totuși locuitorii,  care nu ar face altceva decât să trăiască și să se plimbe, au ajuns să știe toate lucrurile și să le asimileze ca și cum le-ar fi învățat.

Ați crede că romantez?  Ei bine, acest lucru, deși pare fantezist, este real. Este modul de a învăța al copiilor. Este drumul pe care ei îl urmează. Învață totul fără să știe că învață și făcând lucrurile pas cu pas trec de la inconștient la conștient, mergând întotdeauna pe calea bucuriei și a dragostei.”  (Maria Montessori)

  

 

De ce este această cale diferită?

 

1. Mediul special pregătit pentru particularitățile fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului.                                                                    

2. Materialele Montessori - fiecare material didactic definește un anume concept. Prin felul în care sunt asezate ele în clasă, prin felul în care copiii sunt lăsați să le mânuiască, metoda Montessori se axeaza pe ideea că un copil trebuie să învețe să rezolve probleme independent, dezvoltându-și astfel încrederea în sine.                                                                                                         

3. Un adult – asemeni unui ghid ce îndrumă copilul în lumea cunoștințelor și  propriilor descoperiri,  care nu se amestecă niciodată atunci când copilul este concentrat și  nu intervine decât dacă a constatat că acesta are nevoie de ajutor.                        

4. Libertatea de a alege activitățile și materialele de lucru. Copilul alege unde să lucreze, cu ce și pentru cât timp, în funcție de ceea ce îl interesează, fără a fi deranjat, întrerupt sau corectat.                                                                                                                  

5. Limite: copiii nu sunt însă liberi să alerge, să țipe, să deranjeze  alți colegi în timp ce lucrează. Ei învață să pună la loc materialele pe care le-au folosit pentru a putea fi utilizate și de colegi.                                                                                                           

6. Iubitori de liniște - în ciuda faptului că, de regulă, adulții cred despre copii faptul că sunt gălăgioși, Montessori a descoperit că celor mici de fapt le place liniștea. Vizitând o clasă de copii în care se practică metoda Motessori, puteți observa că micuții fac conversație și desfășoară diferite activități, dar nu într-atât încât un copil sau un grup să îi deranjeze pe ceilalți.                                                                                                                                                                                                                              

7. Grupele mixte de vârstă – prezintă unele beneficii foarte importante:

·      Interacțiune – fiecare copil va învăța să ajute și să se lase ajutat. Se creeaza un sentiment de reciprocitate folositor și copilul învață să lucreze în grup.

·      Copiii învață unii de la alții – Copiii mai mari învață răbdarea și toleranța și servesc drept lideri și modele. De asemenea, când un copil predă un lucru, acest proces îl ajută să și-l însușească și să-l înțeleagă mai bine.  Cei mici învață cum să se poarte, cum să ducă la bun sfârșit noi activități, cum să aplaneze un conflict și noi moduri în care să facă lucrurile.

·      Copilul lucrează în ritmul său – Chiar dacă într-o grupă avem copii de vârste, interese și abilitati diferite, NU există un ritm care trebuie urmat de tot grupul astfel că fiecare copil are libertatea să petreacă atâta timp cât dorește sau consideră necesar pentru a înțelege un concept.

·      Se creează sentimentul unei comunități – Colaborând în anumite activități și luând contact cu ceilalți, copiii simt că fac parte dintr-o comunitate.

·      Se dezvoltă ambiția – Văzând cum alți copii reușesc să facă lucruri pe care ei încă nu le pot face, copiii își stabilesc singuri provocări și așteapta cu interes următoarele activități propuse de profesor. În același timp ei sunt în mod natural motivați de realizările celorlalți.

·      În locul competiției apare, în mod natural, cooperarea – Dacă ai fi o muscă pe peretele unei clase Montessori, ai observa cum copiii se ajută între ei pentru a face ordine în locul în care s-au jucat sau au lucrat și cum încearcă să se înteleagă în mod pașnic în loc să se ciondanească. Acest tip de comportament începe să facă parte din personalitatea lor și le va fi de folos mai târziu.

 

 

Programul Montessori este diferit sub mai multe aspecte:

​

Tipul experienței de învățare și metodele învățământului tradițional          Tipul experienței de învățare și metodele învățământului Montessori

​

• Profesorul este în centrul activității.                                          Profesorul are rolul de ghid, nu intervine în clasă.

• Profesorul este cel care impune disciplina .                                    Mediul și metoda încurajează autodisciplina.

• Predarea se face cu întreaga clasă.                                            Predarea este, în principal, individuală.

• Grupele sunt omogene.                                                               Grupele sunt eterogene (3-6ani, 6-12 ani)

• Toate cunoștințele sunt oferite de către profesor.                      Cunoștințele sunt descoperite de către copil prin lucrul cu                                                                                                                              materialele Montessori iar lucrul în grup îi încurajează pe                                                                                                                            copii să învețe singuri și să se ajute reciproc.

• Copilul are un timp de lucru stabilit de către profesor.               Copilul are libertatea de a decide asupra timpului de lucru pe                                                                                                                        care îl alocă proiectului ales de el.

• Profesorul este cel care corectează greșelile copilului,                                                                                                                                 prin repetări, pedepse și  recompense.                                       Materialul îl ajută pe copil să-și descopere greșelile.                                                                                                                       Copilul nu este recompensat, pedepsit, notat sau etichetat.

• Copilul are locul său, i se cere să stea liniștit și să asculte.        Copilul se poate deplasa prin clasă fără a perturba activitatea                                                                                                                      altor copii; poate alege să lucreze individual sau în grup;

• Ritmul instruirii este fixat de grupă și de orar.                         Copilul învață în ritmul său propriu.

 

​