Check back soon
Once posts are published, you’ll see them here.
Libertatea. Prost înțeleasă de cei care nu sunt suficient de bine informați, libertatea este unul din principiile de bază în clasele Montessori. Această libertate se desfășoară în baza unor limite foarte clar stabilite de către adultul de la clasă. Copiii au libertate de mișcare, iar libertatea de mișcare generează cunoaștere. În clasele Montessori copiii se mișcă liber. Mișcarea și gândirea merg mână în mână. Libertatea de a alege: copiii sunt liberi să aleagă materialele. Deciziile sunt luate în mod liber. Copiii iau decizii în mod liber: copiii par să prospere și să înflorească atunci când au posibilitatea de a-și controla propriul mediu. Deși programul Montessori impune limite bine definite ale acestei libertăți, copiii Montessori au posibilitatea de a lua mult mai multe decizii decât copiii din clasele tradiționale: cu ce și cât timp să lucreze, cu cine să lucreze. Copilul își exercită voința liber într-un cadru limitat: când adultii stabilesc limite clare și lasă copiii să se desfășoare liberi între granițele acestor limite, răspunzând cu multă sensibilitate la nevoile copilului, dar totodată menținând și așteptări ridicate, acești copii arată un nivel ridicat de maturitate, realizari, empatie și alte calități. Prin această abordare, Dr. Montessori instituie un stil, așa numit autoritativ, de educație diferit de metodele autoritare clasice.
Ordinea. Clasele Montessori sunt foarte bine organizate, atât fizic (în termeni de aranjament) cât și conceptual (cum să utilizezi materialele în mod progresiv pentru a obține un maxim de informație și cunoștințe). Această organizare riguroasă îi face pe unii oameni să devină sceptici: pare obsesivă. Cu toate acestea, studiile în psihologie sugerează că ordinea este esențială pentru un copil, în procesul de învățare și dezvoltare.
Interesul. Cele mai profunde cunoștințe se acumulează și apar în contextul în care există un interes profund pentru un anumit subiect. Interesul poate fi de natură personală, când un individ are un interes deosebit pentru buburuze sau câini, sau poate fi situațional, un interes care se ivește în mai mulți copii expuși la o anumită activitate sau eveniment. Educatorii Montessori oferă lecțiile într-o manieră care să-i inspire pe copii, de exemplu prezentând informație suficient cât să stârnească curiozitatea sau utilizând arta dramatică în prezentările lor.
Mediu pregătit. Educaţia Montessori caută să ofere copiilor medii ideal amenajate în funcţie de fiecare etapă de dezvoltare; acest lucru le permite să răspundă chemării interioare a ”stărilor senzitive” specifice şi le oferă libertatea să acţioneze în concordanţă cu tendinţele lor umane înnăscute. Astfel, dacă educaţia este văzută ca o metodă de a împlini potenţialul optim al copilului pentru fiecare faţetă a personalităţii sale în devenire, acest ”mediu pregătit” oferă o fundaţie sigură şi permanentă pentru educaţie.
Copilul este prioritar. Modelul pedagogic Montessori pune copilul în centru. Copiii Montessori învaţă într-un mediu non-competitiv şi care-i susţine în permanenţă, concentrându-se pe individualitatea copilului şi pe nevoile lui specifice. Copiii sunt încurajaţi să muncească independent, în ritmul lor, educatorul putând să lucreze cu fiecare în parte sau în grupuri mai mici. Grupa Montessori e formată din copii cu vârste cuprinse între 0 – 3 ani, 3 - 6 ani (Casa dei Bambini), 6 – 9 ani și 9 – 12 ani. Copiii învaţă astfel atât de la educatori, dar şi independent, sau unii de la alţii.
Dezoltarea naturală a copilului. Acest sistem atribuie copiilor anumite responsabilităţi şi îi ajută să îşi dezvolte stilul personal de acumulare a cunoştinţelor, timp în care educatorul acţionează ca un ghid care le încurajează şi le facilitează acţiunile. Un principiu esenţial al educaţiei Montessori, este că educatorul trebuie să fie în permanenţă atent la ce face copilul şi nu invers. Educatorul este, desigur, o parte foarte importantă a acestui proces. El trebuie să creeze mediul deosebit şi ordonat, în care copilul să poată să înveţe. Educatorul și copiii împart tot spaţiul dintre ei. Nu există o arie destinată educatorului sau o catedră şi tot spaţiul este folosit pentru activităţi.
